Stelele se nasc din imenşi nori de
Cerul nopţii este împodobit cu mii de stele. Unele strălucitoare, altele palide, unele roşiatice, altele alb-albastre. La început, s-a crezut că stelele sunt ceea ce par: mici aşchii de materie strălucitoare, fixate de un cer solid, concepţie care a părut rezonabilă cât timp universul era considerat relativ mic, iar cerul nu prea departe deasupra capului.

Acum ştim că toate stelele sunt sori, sfere incandescente de gaz ca Soarele nostru, dar aflate atât de departe încât apar doar ca puncte de lumină chiar şi în cele mai mari telescoape ale astronomilor. În centrul fiecărei stele se află un uriaş reactor nuclear natural, care produce energia necesară pentru ca steaua să strălucească. Stelele pot străluci neîntrerupt pentru miliarde de ani, până când în final se sting.

Stelele au diametre, temperaturi şi culori diferite. Cele mai mari stele, cunoscute sub numele de gigante roşii, sunt de sute de ori mai mari decât Soarele. Altele nu ating dimensiunile gigantelor şi poartă numele de stele pitice. Sunt cunoscute şi stele pitice cu dimensiuni mai mici decât ale Pământului, denumite pitice albe.
Când stelele se strâng în grupuri
Cu ajutorul culorii stelelor, oamenii de ştiinţă determină temperatura la suprafaţa lor. Astfel, stelele roşii sunt cele mai reci, cu temperaturi cuprinse între 2000°C şi 3000°C la suprafaţă. Stelele de tipul Soarelui sunt stele galbene cu o temperatură la suprafaţă în jurul a 6000°C. Cele mai fierbinţi sunt stelele alb-albastre, a căror temperatură poate atinge uneori şi 100000°C.

Astronomii măsoară distanţele uriaşe până la stele în ani lumină. Un an lumină este distanţa pe care o rază de lumină o parcurge într-un an, egală cu aproximativ 9,5 milioane de milioane de kilometrii! Cea mai apropiată stea de noi este Alfa din constelaţia Centaurul, care poate fi văzută numai din emisfera sudică a Pământului. Dacă am călători cu viteza luminii până la această stea ar dura peste patru ani să ajungem acolo!